Care sunt dificultățile în detectarea dronelor în sistemele radar?

Toată lumea știe că sistemele radar sunt dificil de identificat dronele mici și dronele care zboară aproape de sol. Deci, care sunt dificultățile în detectarea dronelor?

1. Miniaturizare și ascundere: Multe drone au un volum mic, rezultând o zonă mică de împrăștiere a radarului și zboară la altitudini joase, reducând și mai mult probabilitatea de a fi detectate de radar. Pentru a detecta ținta, radarul trebuie să rămână în linia vizuală cu drona. Acest lucru este deosebit de problematic în mediile urbane, deoarece dronele pot apărea în raza vizuală a senzorului doar pentru câteva secunde înainte de a dispărea din nou.

2. Manevrare și planare: Vehiculele aeriene fără pilot pot efectua zboruri de manevră rapide și își pot schimba direcția și viteza de zbor în orice moment, ceea ce ridică dificultăți pentru detectarea radarului. Unele moduri de zbor - în special flotarea și mișcarea verticală - pot fi mai dificil de detectat drone pentru sistemele de detectare care utilizează algoritmi de urmărire automată.

3. Zgomot complex de fundal: Când radarul detectează drone, este necesar să se distingă semnalul ecou al dronei de zgomotul complex de fond. De exemplu, dronele pot zbura în medii complexe, cum ar fi orașele, zonele muntoase sau oceanele, unde există un număr mare de surse de interferență radar, inclusiv antene de comunicații, radiouri bidirecționale, sisteme de telemetrie și chiar fire și lumini LED.

4. Aplicarea tehnologiei stealth: dronele pot folosi diverse tehnologii stealth, cum ar fi materiale de absorbție a radarului, acoperiri stealth, materiale nemetalice și materiale compozite, pentru a reduce reflexia undelor radar, făcând zona de reflexie a dronelor pe radar mai mică și greu de detectat. De asemenea, pot fi folosite modele și construcții speciale, cum ar fi suprafețele înclinate, pentru a împrăștia undele radar în loc să le reflecte înapoi către radar, ceea ce poate reduce probabilitatea de a fi detectat de radar. Optimizați designul motorului și utilizați acoperiri cu radiații termice pentru a reduce eficiența de detecție a sistemelor de detectare în infraroșu, cum ar fi radarele cu imagini termice.

Tehnologiile stealth de mai sus pot fi utilizate individual sau în combinație pentru a minimiza riscul de detectare a dronei. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că aceste tehnologii stealth nu pot împiedica complet detectarea dronelor, ci mai degrabă reduc probabilitatea și eficacitatea detectării.

5. Urmărirea mai multor ținte: în mediile moderne ale câmpului de luptă, este foarte posibil să aveți mai multe drone simultan. Radarul trebuie să poată urmări și distinge toate țintele, ceea ce impune cerințe ridicate asupra performanței sistemelor radar. Pentru a fi eficient, sistemul de detectare a sistemului anti drone trebuie să aibă o rată scăzută de fals pozitive și fals negative. Acest lucru este greu de realizat.

Elementul de detectare C-UAS trebuie să fie suficient de sensibil pentru a detecta toate dronele din zona de utilizare, dar un sistem prea sensibil poate genera un număr mare de alarme false, rezultând ca sistemul să fie inutilizabil. Conform rezultatelor testelor sistemelor anti-drone, distingerea țintelor adevărate în medii complexe necesită o „cantitate semnificativă de forță de muncă”.

6. Limitări de costuri și resurse: Deși există unele tehnologii radar avansate care pot îmbunătăți eficiența detectării dronei, aceste tehnologii sunt adesea costisitoare și necesită o cantitate mare de resurse de calcul, ceea ce nu este propice pentru implementarea la scară largă. Relativ vorbind, dronele au costuri și praguri mai mici și pot fi utilizate pe scară largă, punând mari provocări pentru tehnologia radar.

În plus, sistemele radar trebuie să combine alte tehnologii precum electrooptic, infraroșu, frecvență radio etc. pentru a îmbunătăți acuratețea și fiabilitatea detectării dronei.